6

România Rumänien

PREFAŢĂ

15+ 10+ 2

Constituirea Uniunii Europene- şi procesul este departe de a fi finalizat- reprezintă cea maiteribilă provocare pentru destinul Europei și poate al Universului, în acest secol. Reluarea pe alte baze- a proiectului Uniunii Statelor Europene, lansat de Napoleon, la începutul sec. al XIX- lea, a avut, pri-mordial, o rațiune economică( Konrad Adenauer fiind autorul principal al proiectului economic), s- adezvoltat, prin concepția lui Robert Schumann, într- un proiect politic și își așteaptă deplina con-sacrare prin proiectul cultural.

Conceptul cheie al celor trei proiecte a evoluat de la comunitatea de interese la cel de mar-care a identității europene. Căutarea identității europene", în contextul globalizării civilizației uni-versale, a devenit dintr- o nebuloasă, un scop indefinit, un proiect cultural autentic, care ar putea aveamari şanse de înfăptuire, dacă se va induce, subsumat, şi un proiect şștiințific.

Esenţa acestui proiect constă în identificarea valorilor culturale comune ale popoareloreuropene, dincolo de valorile diferențiatoare care definesc alteritatea lor culturală.

Dintre toate științele chemate să răspundă,„ în marş", noii provocări, Etnologia( ca știință mo-dernă ce asigură discursul etno- identității la nivelul fiecărei comunități etnice sau națiuni) șiAntropologia culturală( știința universală a definirii şi integrării comparate a identităților culturalemultiple) sunt, astăzi, cele mai abilitate şi responsabile să- şi aducă contribuția la împlinirea acestuideziderat. Dintre toate instituțiile de patrimoniu cultural, muzeele etnografice, prin informația lorobiectivată, imagistică şi memorialistică, fără de care întreg discursul rămâne fără obiect", sunt celece pot întrupa şi demara, imediat, în acest scop, o acțiune comună bazată, primordial, pe o reperto-riere sistematică şi completă a tuturor categoriilor de artefacte, urmată de un proces laborios, de com-parare şi interpretare a datelor, spre a defini marca identitară proprie fiecărui popor sau comunitățietnice şi valorile culturale comune.

În problema capitală a definirii„ Identității europene", trebuie să recunoaştem, onest, că ne gă-sim doar la capătul drumului și că pentru a ne aștepta la succese notabile, este imperativă și urgentăstabilirea unei concepții comune, avizată la nivelul structurilor central- europene( Consiliul Europei,Comisia Europei, Parlamentul Europei) și a unor metodologii asumate de toți membrii Uniunii Euro-pene. Urmate fireşte, de un buget al proiectului, pe măsura importanței sale.

Descoperirea propriei identități a fiecărui popor european( a fiecărei etnii, definitǎ distinct prinlimbă, cultură, istorie, mentalitate, teritoriu, etc.) presupune, sine- qua- non, recuperarea trecutului, iarca memento în acest efort științific, general valabil, avem îndemnul părintelui antropologiei univer-sale, Franz Boas, care ne atenționa că pentru omul de ştiinţă nu este suficient să știe cum sunt lucru-rile, ci cum au ajuns să fie ceea ce sunt".

Într- o Europă cu o pluriformitate cultural- identitară, care a cunoscut o procesualitate cultural-istorică extrem de diferențiată, datorată parcurgerii, în momente și intensități diferite, a unor proceseesențiale, precum cele ale etnogenezei şi structurării statale, încreștinării și urbanizării, parcurgeriiReformelor religioase și Renaşterii culturale, a Revoluților tehnice, multiple, de la cea neolitică,( a pro-movării mişcării rotative), la cea sclavagistă, în domeniul staticii( prin sistemele de ridicat şi deplasatmari greutăţi) și doar parțial, incipient, în cel al dinamicii,( spre pildă, apariția morilor cu tracțiune ani-mală şi a morilor de apă pentru măcinat cereale), continuate de Revoluția tehnică medievală- secoleleXI- XIV( prin larga difuzare a industriilor medievale bazate pe energiile hidraulică și eoliană) și apoi deRevoluția tehnică modernă- sec. al XVIII- lea( prin mecanizarea industrială și generalizarea energiei